Acest termen este deseori folosit pentru a face referire la rolurile în care cititorii unui text sunt ,,poziţionaţi" ca subiecţi prin folosirea unor anumite moduri de adresare. Pentru Eco acest termen nu sugerează un cititor ,,perfect" care reflectă în totalitate intenţia autorului, ci un ,,cititor model" a cărui interpretare poate fi justificată în funcţie de text.