In general orice piesa de muzica, scriere, orice sculptura sau pictura, poate sa alcatuiasca definitia compozitiei. Mai specific, termenul se refera la modul in care un artist aranjeaza armonios elementele unei lucrari astfel incat sa fie satisfacator pentru sine si bineinteles pentru privitor. In mod traditional in arta, erau folosite compozitiile triunghiulare sau piramidale datorita echilibrului si armoniei create de aranjarea elementelor compozitiei in cadrul acestor structuri geometrice. Acest aspect este evident in lucrarea lui George Stubbs "Mares and Foals". Ideea compozitiei ca aranjare e relatiei dintre elementelor unei lucrari delimitate de marginile unei panze, a ramas neprovocata pana la inceputul miscarilor moderniste, cum ar fi Cubismul si Arta abstracta. Apoi, la sfarsitul anilor '40, expresionistul abstract Jackson Pollock, a introdus conceptul compozitiei deschise, iar ceea ce era denumit traditional compozitie a devenit compozitie relationala. Oricum, se pare ca Pollock a preferat sa respecte delimitarea suprafatei panzei. Compozitiile erau relationale la modul ca proportiile culorilor erau lucrate una impotriva alteia, insa compozitional erau radicale, deoarece culorile erau pana extinse pana la extremele panzei, pe care Newman le-a lasta neinramate. Frank Stella a fost cel care, la sfarsitul anilor '50, a folosit compozitia deschisa si a spart canonul limitelor panzei.