Cuvant folosit in relatie cu pictura pentru a descrie caracteristicile suprafetei pictate rezultate in urma aplicarii cu pensula. Tusa poate sa varieze de la foarte fina - de exemplu, in lucrarile pictorilor din grupul german Neue Sachlichkeit - pana la foarte groasa, ca in diferitele forme ale expresionismului si in ceea ce este cunoscut ca gesticulatie (vezi deasemenea impasto). Tusa, ca si scrisul de mana, poate sa fie un element de individualizare pregnant si un factor important in identificarea lucrarilor artistului. Poate fi deasemenea, foarte expresiv - respectiv si aplicarea unei culori in sine joaca un rol important in exprimarea emotiei sau al mesajului lucrarii. In teoria artei moderne, accentul pica pe idea ca o pictura trebuie sa aibe propria ei realitate si nu sa imite lumea tridimensionalului. Valoarea este astfel amplasata pe o tusa distinctiva pentru ca afirma suprafata bidimensionala a lucrarii si a unei realitati a picturii insasi. O asemenea tusa este vazuta ca valoroasa pentru ca aduce in prim-plan ambianta in sine a unei lucrari. Pictorul Robert Ryman si-a dedicat intreaga cariera studiului tuselor.