Cea mai bună traducere a termenului „bricolaj”, ce provine din limba franceză, este „execuţie proprie”. Partea creativă a activităţii de bricolaj într-un context artistic se referă la capacitatea de a face artă din orice tip de material aflat la îndemână. Această abordare a căpătat amploare la începutul secolului al XX-lea, când resursele erau insuficiente. Unele aspecte ale suprarealismului, dadaismului şi cubismului au un caracter de bricolaj. Abia la începutul anilor '60, odată cu formarea mişcării Arte Povera din Italia, bricolajul a căpătat o conotaţie politică şi a fost utilizat de artişti ca să transcendă comercialul lumii artistice. Artiştii din mişcarea Arte Povera au realizat sculpturi din gunoaie, încercând să devalorizeze obiectul artistic şi să afirme valoarea lucrurilor obişnuite, folosite zi de zi. De atunci, artiştii au continuat să facă artă din reziduuri; Tomoko Takahashi creează sculpturi imense din resturile găsite pe stradă, ca un comentariu la adresa consumerismului ce caracterizează cultura şi societatea.